Ma gandeam azi, dar nu la modul filosfico-serios, cu iz de redespcoperirea lumii :)), la ce fel de om sunt eu. Adica, sometimes I cannot really understand myself, which kind of nice... inca pot sa ma descoper pe mine. Sa va dau un exemplu, imi place sa ma uit la emisiuni de gatit, dar habar nu am sa gatesc. Nu reusesc sa incropesc ceva decent de mancare, dar in schimb imi place la nebunie sa ii vad pe altii la televizor gatind. Iar cea mai tare chestie pecare am vazut-o, la modul ca imi lasa gura apa de pofta, a fost intr-o emisiune de pe Discovery, in care pregateau vestita american pie, la modul traditional, la foc , in mijlocul unul camp, cu carute cu coviltir si tot tacamul. N-am mancat niciodata o astfel de placinta, trebuie sa incerc candva.
Tot din capitolul filosofie, (cred c-ar trebui sa-i spun psihologie), realizez ca sufar de un soi de lipsa de incredere in fortele proprii, dar e un sentiment cumva volatil. E de ajuns o dovada ca nu-i asa, adica actually doing things, ca sentimentul de neputinta dispare. E bine ca dispare, e rau ca exista si ca e atat de instabil.
Si ma mai gandeam ca, uneori, imi este de ajuns atat de putin sa fiu fericita, like really fericita. Ce e bine e ca , in ultimul timp,momentele astea sunt dese. Sunt intr-o perioada buna, i-as zice perioada de consolidare. E bine si sper sa tina.
Dar,acum e duminica si o declar zi de leneveala. si o sa ma uit la emisiunile mele de pe zone club, gen Spendaholichs sau poate la Great Designs de pe Travel and living. Relaxing, that is.
